Învăţ

Something the Lord made

2010-04-10T15:02:00.000-07:00

Am invatat ca nu conteaza cine este, ce culoare ai, sau din ce familie provii, daca iti propui ceva si vrei sa devi cineva, vei reusi. Am invatat ca nu se rezuma nimica la recunoastere, si la aprecierea numelui. Am invatat ca daca faci ceva o faci pentru ca iti place, nu pentru ca vrei sa fii onorat. Am invatat ca un film iti poate schimba viziunea asupra vietii si am mai invatat...am invatat multe.
A ajuns pe locul I in inima mea la categoria filme! Daca vrei cu adevarat ceva BUN, vizualizeaza "Something the Lord made". Crede-ma...nu vei fi dezamagit!

2010-02-22T06:44:00.000-08:00

Ei sunt exploricii mei! Exploricii mei pe care ii iubesc atat de mult! Si care la randul lor au un mod unic de a te iubi. Noi suntem "Luceafarul" si avem modul nostru unic de a straluci. Fara masti, sau falsitati.. suntem pur si simplu noi... o mana de copii, care avem sincera dorinta de a-L face pe Tata cel mai bun prieten al nostru! :) Tot ceea ce trebuie sa faci este si fi tu...dincolo de cantece, noduri si jocuri sa fi tu...ascuns in Tata :D

Pleci sau vi?

2010-02-11T11:12:00.001-08:00

A trecut mult...foarte mult timp de cand n-am mai scris. Nici nu stiu de fapt ce sa scriu. Nu mai vreau sa scriu ce am facut intr-o zi, nu mai vreau sa ma descarc pe calculator. Vreau sa fiu eu...eu si cu mine. Eu si cu prietenii mei cei mai buni. Adica prietenii mei cei mai buni si cu mine. In ultima vreme am intalnit persoane noi. Persoane care au dat sens clipelor petrecute alaturi de ei. Persoane care te-au facut sa razi, care te-au facut sa te simiti bine si poate uneori te-au facut sa te simti prost. Dar ei raman cei mai buni prieteni ai mei. Dar cel mai important este ca in timpul acesta am intalnit pe cel mai bun Prieten. Ma asculta oricand vreau sa vorbesc cu El, si puteam sa vorbesc 24 de ore din 24. Niciodata nu zicea ca n-are timp. Si avea la credit la telefon..oho...si inca cat. S-au scris atatea carti despre El, si daca Ii pronuntai numele, de la cel mai jos om din societate pana la cel mai mare stiau unde este casa Lui. L-am invitat odata acasa la mine, in cele 4 incaperi si a venit. Ne-am simtit bine impreuna. Am vorbit atat de mult, eram asa de fericita ca este cel mai bun Prieten al meu! Ma intelegea in tot ce-i spuneam si imi dadea sfaturi cum sa procedez. Avea darul de a asculta, de a asculta fara intrerupere. Pana intr-o zi cand o camera am inchiriat-o cuiva si care la randul sau a adus alti prieteni. Plasma era de nelipsit, filmele cu galeata, floricele si o sofa extrem de confortabila. Apoi am inceput, impreuna cu "ei" sa dau petreceri. Petreceri la care veneau multi, multi alti "ei". Dar si Prietenul meu cel mai bun era acolo. In 99% din timp nu se uita la filme cu noi si nu bea ce beam eu. Si am continuat asa...petreceri peste petreceri, bani cheltuiti, sentimente investite in vant si sigur si multe nopti nedormite. "Ei" au inceput sa faca glume pe seama Prietenului meu cel mai bun. Si incet, incet a inceput sa-mi fie rusine cu El. Rusine ca nu vorbea cum vorbeau "ei"...rusine ca nu era imbracat cum erau imbracati "ei"...rusine ca statea tot timpul de o parte de noi si intr-un final..rusine ca Il consideram cel mai bun Prieten al meu. Intr-o zi...cele 4 incaperi au devenit neincapatoare pentru multii "ei" care veneanu si plecau de acolo. Mult prea neincapatoare. Si L-am dat afara..................... (si asa am continuat...cu "ei" care nu se mai terminau si cu petreceri care imi luau din ce in ce mai mult timp). Dar intr-o zi a venit (nu stiu cum de a avut curajul sa bata la usa). Am deschis, dar nu vroiam sa-L primesc. "Ei" erau inca acolo si ma simteam bine cu viata mea. Si pe langa altele mai primeam si o chirie frumusica pentru cele 4 camere. Dar am zis ca macar atat Ii datorez, dar fiind timpul pe care L-a petrecut cu mine. Macar o seara. Si "ei" au plecat...ne-au lasat doar pe mine si pe El. N-am vrut sa-L ascult, stiam ca o sa-mi tina morala, ca o sa zica "N-ai facut aia, aia, aia, si aia bine." Grabita L-am lasat in camera si m-am dus sa spal vasele, sau sa fac orice altceva. Dar n-a scos un singur cuvant. Statea si se uita la mine. L-am lasat in pace..i-am zis ca poate sa se culce daca vrea, iar eu m-am dus in alta camera. A doua zi m-am uitat si nu mai era...plecase.... In urma Lui a lasat curatenie. A aruncat la gunoi toata bautura...a spart plasma...a rupt cd-urile cu filme...a dat canapeauna cadou cuiva si am ramas eu cu cele 4 camere complet goale. Dar s-a intors...de atunci nu-L mai las sa plece nicio clipa. Nu stiu cum ma suporta...intr-o zi vorbesc, in alta nu...si poate in alta sunt complet indiferenta, dar nu ma lasa. Nu mai pleaca...mi-a promis!!! Cat despre "ei" si cele 4 camere ale mele? "Ei" mai bat la usa...cateodata foarte insistent, dar Prietenul meu cel mai bun imi astupa urechile, de fapt nu...ma lasa sa aleg, dar sunt mai fericita cu El...iar camerele sunt pline de mine si de Prietenul meu cel mai bun!!!

Te iubesc

2009-11-11T08:58:00.001-08:00

“Daca Dumnezeu te iubeste, ce ar putea sa iti daruiasca? Ar trebui sa iti daruiasca ceea ce este cel mai bun lucru pentru tine. Cel mai bun lucru din Univers este Dumnezeu. Daca ti-ar da toata sanatatea, cea mai buna slujba, cel mai bun sot, cel mai bun computer, cea mai buna vacanta, cel mai mare succes in orice domeniu, si totusi sa se retina pe El insusi, atunci El te-ar ura. Si daca El ti-L da pe El, pe Dumnezeu, si nimic pe deasupra, El te iubeste la infinit.” John Piper

Focul

2009-11-11T08:18:00.001-08:00

Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul lovind doua pietre. Focul a aparut altfel, cand singuratatea primului om s-a lovit de prima intrebare, cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta, sa-si lumineze mainile si teama de el. Poate focul nu a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii, cand vulturii coboara in noi si ne temem. O. Paler

Jocul

2009-11-11T08:13:00.000-08:00

Mai am o scoica si cateva pietre, cum sa cladesc din ele o mare si-un tarm unde sa stau pe nisip si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm urmarind fericit o pasare care acum nu ma mai lasa sa dorm? O scoica si cateva pietre si un nume ciudat pe care nu-l intelege nimeni si speranta mea de-ajunge sa nu-l inteleg nici eu intr-o zi. Sarbatoarea s-a terminat, imi astept pedeapsa langa tribunalele goale, dar eu am vazaut arzand la amiaza un nor si-am auzit cantecul care ingenunchea caii salbatici, iti spun, tarmul acela nu-i o simpla poveste, eu am vazut norul si am ascultat cantecul si inainte de a ma invinge soarele m-a facut fericit. Octavian Paler

Ragaz

2009-11-09T09:05:00.000-08:00

Daca ne-am permite din cand in cand un ragaz...sa ne ascultam vocile, sa ne jucam cu copiii, sa-i privim indeajuns de atent, fara sa fim preocupati de alte planuri, pe cei dragi...Daca ne-am permite in fiecare zi o clipa de ragaz si de liniste. Si chiar daca am lasa ceva neterminat, trebuie sa zabovim o clipa si sa privim frunzele cazand. Fara sa ne dam seama natura zugraveste pentru noi, zi de zi, tablouri neasemuit de frumoase. De-am avea ochi sa le vedem...Cred ca daca am face acest lucru, lumea ar fi salvata.

An nou?

2009-11-06T16:00:00.000-08:00

Astazi am fost in clasa lui Teo la invitatia dirigintei, binenteles, si am tinut prima "Ora Explo" cu 30 de copii. Pfuiii...asa de fain a fost:) Sincer, cand am plecat de acasa nu ma gandeam ca vom putea coopera atat de bine. Am cerut 4 voluntari; am crezut ca nu va fi nimeni dornit...ei bine, totata clasa a ridicat mana.;)) si ne-am jucat. Un joc cu morala...de echipa. suuuper. Am invatat lucruri noi, iar de azi inainte voi perfectiona metodele de lucru. Este greu sa te joci cu atatia, dar ma voi gandi la o varianta (poate in echipe de cate 4), dar Ideea e ca m-am simtit minunat cu ei. Domnul a lucrat in asa fel incat doamna lor diriginta m-a invitat la fiecare ora de dirigentie pe care o vor avea. Deci...loooooong year ahead. Dar este frumos, si imi place. Si da, Sabatul acesta avem pentru prima oara de vreo 2 ani incoace Ziua Explo. Multumesc lui Dumnezeu pentru zona in care sunt si pentru copii care sunt aici. Sunt sigura ca anul acesta explo va fi un an superb cu muuulte activitati interesante si, de ce nu, putem vedea in viitor, probabil mantuirea lor. Imnportan este ca noi sa perseveram. Imi doresc ca Tata sa ne dea intelepciune in lucrarea noastra cu copii, iar cand va veni sa putem spune: "Iata turma pe care ne-ai incredintat-o." LA MULTI ANI VESNICI EXPLOOOOO!!!!

Lucruri marunte

2009-11-04T06:59:00.000-08:00

Am ajuns acasa franta. Franta, dar fericita! Atata as avea sa scriu, nici nu stiu cum sa le insir. Cred ca am rescris postarea asta de cel putin 4 ori. Inainte am scris daca cunosti sentimentul cum ca toate lucrurile merg bine? Ei bine...vreau sa zic ca lucurile merg atat de bine si sunt atat de fericita! Nu m-am mai plimbat asa de mult si de lung cred ca de cand am fost in ultima mea tabara, dar nici atunci nu cred ca in felul in care am facut-o azi. Nu cred ca intr-o tabara am avut vreo bataie cu frunze, sau am vazut pe cineva band o sticla cu apa de 0.75 dintr-o inghititura. Cred ca nu am ras atunci cu cineva ca o fata de langa noi si-a bagat telefonul intr-o SOSETA ADEVARATA!!! (colorata) Ei bine...dupa-masa asta a fost una perfecta. Poate ar trebui sa vedem in fiecare lucru minor din jurul nostru un strop de fericire si de dragoste. Astazi am intrebat un nene daca cainele lui merge incontinuu cu batul in gura. Ei bine, mi-a spus ca poate sa urce pe jos cu el pe Postavaru si sa si coboare, dar la bat nu-i va da drumul:) Un caine care-si iubea batul:P Sau poate un simplu "va fi in regula" linisteste o persoana iritata. Totul conteaza! Tot ceea ce fac, ce zic, chiar si ce gandesc. Dar persoana cu care am experimentat lucrurile de mai sus...ei bine, sper ca a simtit si ea ce am simtit eu. A si da...mergem prin parcu' din Livada si m-am uitat pe monumentul care este acolo. Si scria urmatorul citat: "Singurul loc unde iti poti crea paradisul este pamantul" (Octavian Paler). Da...eu singura cred ca mi-l pot crea, daca pot vedea partea plina a paharului. Am descoperit saptamana asta o melodie...Ii zice "Fericire". Si imi plac unele versuri: Fericire cand iarba apare, fericire e cerul senin, fericire cand tatal tau te invita la el in birou...Fiecare lucru mic conteaza...de aceea trebuie sa ma duc la teme...dar partea buna??? La 10 voi fi in pat:D

Lucuri frumoase

2009-11-03T07:29:00.001-08:00

Cunosti senzatia aceea cand toate lucurile merg bine? Cand tot ce te inconjoara te face sa te simiti implinit...fericit? Ei bine, n-am crezut ca Tata lucreaza intr-un mod atat de frumos si de real, dar zilele care au trecut, mai bine zis saptamanile care au trecut au fost efectiv PERFECTE. Binenteles...au existat si lucruri mai putin bune, dar cu rabdare si tact si acelea se rezolva. Dar Tata mi-a demonstrat ca mi-e Tata, si ca ii pasa de mine...asa ca nu am decat cuvinte de multumire. Acum...ca a inceput totul asa de frumos, ma rog sa tina pana cand se poate. "Cunosti sentimentul cand toate lucurile merg bine? Cand tot ce vezi este perfect? Aceasta este senzatia de a iubi si de a-ti pasa de oamenii din jurul tau. Iubesc...de aceea imi pasa.":)

O noua experienta...

2009-10-19T11:08:00.000-07:00

Plecasem de acasa cu inima stransa. Ma rugasem in gand ca pe ultimul moment sa vina tata la mine si sa-mi zica “Nu mai ai voie sa te duci in conventie.” Am asteptat pana in ultimul moment, dar nu se intampla nimica. M-am dus sa-I cer bani de drum, si iar nimica. Imi venea sa-I zic: “Tati, nu ma mai lasa, te rooog. Asa, de chestie nu pot sa zic ca nu vreau sa merg! Te rog, nu ma lasa!!!!“ Dar nimica. Si asa am plecat din Bv fara chef, fara nicio asteptare, din obligatie si cu procese de constiinta. Si ca tacamul sa fie complet, in loc sa plecam la 12 jumate, am plecat la 2 fara 20. Intarziase maxi-ul. M-am gandit ca o sa fie o simpla conventie. Una in care va fi investiture, foc de tabara, si alte activitati foarte banale. Nu vroiam sa intreb nimica din ce o sa fie, cu cine o sa fiu repartizata in camera, NIMC. Nu ma interesa nimica. Dupa parerea mea, trebuia sa-mi fac prezenta si atat. DAR, conventia aceasta mi-a schimbat complet viziunea asupra explo. Organizarea a fost geniala! Activitatiile la fel. Pentru prima oara mi-am propus sa stau in umbra, s alas pe altii sa vorbeasca, sa dea rapoarte, sa propuna cantari, sa se roage si mi-am dat seama cat de bine este asa. Eu mi-am facut partea, dar am fost mandra de ghizii din zona Bv! Mi-au demonstrat mie si lor, in mod deosebit, ca pot vorbi in public, ca nu se fastacesc asa cum cred ei, ca nu se inrosesc deloc. De fapt, sunt niste ghizi EXCELENTI!!! Investire...? N-a fost. Foc de tabara...? N-a fost. PERFECT! Buna dispozitie…? Continuu. Activitati interesante…? Tot timpul. Oameni prietenosi, colegi de camera deosebiti, mentori excelenti, OAMENI DE INCREDERE. Nu voi uita niciodata aceasta conventie, in care nu ne-am suparat ca altii au luat premii, ci “i-am obligat” sa dea de baut, in care am alergat dupa coduri cat ne-au tinut picioarele si inca pe atat, unde am primit o gramadaaaaa de materiale, unde am fost motivate sa continui explo, si unde mi-am dat seama ca de fapt formam O SINGURA ECHIPA. O echipa CONDUSA DE EL! Am plecat cu inimca vesela, si cu sufletul impacat. Voi tine mereu minte conventia de toamna 16-18 oct. 2009. Pentru ca trecand dincolo de limite, vom fi condusi doar de EL!

Vise...

2009-09-17T07:31:00.000-07:00

Cunosti oare sentimentul acela in care iti vezi visul incepand sa capete contur? Sa-ti dai seama ca ce ai visat se implineste. Incet, dar sigur. Ei bine, este un sentiment extraordinar. Unul care nu se poate explica. Si cu fiecare zi va incepe sa capete un contur mai ingrosat. :)

Firul unei idei...

2009-09-16T04:27:00.001-07:00

Citesc o carte. O gen de carte pe care nu l-am mai intalnit. Si am gasit un fragment. Unul in care autorul isi descrie fostii prieteni. M-a impresionat tare mult paragraful acesta, mai ales iubirea pe care o avea acest autor pentru oamenii lui de suflet!

"Eu ma simteam bine cu ei, numai cu ei; vedeam lumea prin ochiilor de vizonari; gandeam pe masura sugestilor date de ei; imi erau necesari ca painea, ca cerul, ca apa, ca toate lucrurile frumoase, pure, optime, care nu costa nimic si fara de care nu se poate trai. Intr-un cuvant ii iubeam mai mult decat se poate iubi o femeie, pentru ca in femeie gasesti un singur chip si un singur suflet, in timp ce ei imi dadeau zece suflete, o mie de suflete: un suflet pentru bucurie si unul pentru durere; unul pentru depasirea de sine, si unul pentru sfintenie. Ii iubeam nebuneste, in nestire, peste masura. Numai impreuna cu ei, cu geniile, cu cei mari puteam sa regasesc si sa simt elanul care ma ducea spre inaltimi, deasupra turmei animalice din vale. Ei imi dadeau singura mea hrana; fiecarui instinct al meu ii dadeau indreptatire; ma inviorau cand eram pe punctul sa amortesc; imi suradeau cu ochii lor morti din portrete, cand strangeam intre degetele mele uscate pana care alerga pe hartie urmarind, cu un scris labartat, firul unei idei sau graiul unei fantasme."

Iarba verde...? sau Concert...?

2009-08-31T02:51:00.000-07:00

"Azi mergem la iarba verdeee" (Mama) "Da eu vroiam la concert." (Eu) "Ce concert?" (Mama) "Ala de la Prejmer" (Eu) "Mai vedem, acuma mergem la Bran." (Mama) Si intr-un final am ajuns si la concert. Cu mic, cu mare...ne-am pus undeva in spate, ca numa acolo erau locuri. Mama zicea ca de ce sa plecam mai repede...ce facem acolo? Ei bine...poate prindeam un loc mai in fata. Da oricum...a fost ok. Asa ca la un moment dat mi-am luat rolul de fotograf in serios si m-am cocotat pe scarile de la amvonul preotului si m-am pus pe treaba. Si au iesit cateva super. Asa ca...Vizualizare placuta. Concertu???? Hmmmmm...a fost GENIAL!!! :) Cata pasiune ;))

2009-08-20T07:03:00.001-07:00

Te-a incercat vreodata sentimentul de a fi singur? Chiar daca ai o droaie de prieteni? Ai simtit vreodata ca acceptul unui prieten conteaza mai mult decat orice altceva? Incerci sa indrepti lucurile, dar nimica nu-ti iese bine. Toata lumea spune ca timpul le rezolva pe toate, dar oare cat dureaza acest timp? Ti-a placut vreodata un "ceva" in asa fel ca amintirea acestui "ceva" sa te faca sa zici ca nimic nu mai are sens? Oare cat de multi poti iubi un prieten? Ai fi in stare sa faci ORICE pentru a-l recapata? Si nu ma refer la relatii baiat-fata, ci pur si simplu la un prieten. Un prieten mai deosebit. Unui prieten pe care ai putea sa-l numesti "Tata". As dori sa pot da timpul inapoi. Sau cel putin sa nu ma mai gandesc. Dar nu reusesc...nici cum. Se zice ca "incercarea moarte n-are", care pentru fiecare in parte, moartea inseamna in modul lui personal. Se pare ca incercarea mea a avut o moarte....si una foarte crunta. Ce as putea sa fac? Sunt un copil...si imi este dor....

ceva care nu trece

2009-08-16T11:53:00.000-07:00

Cand o sa ma fac mare vreau sa fiu...aaaaa...vreau sa raman tot eu. Este atat de frumoasa viata de copil, viata de explorator, viata de licean. Vreau sa raman tot asa, o vesnicie intreaga. Asa e de frumos sa mergi cu o gramda de prieteni pe munte si atat de frumos este sa sti ca inca mai ai timp. Trebuie sa invat de la toate...ca toate trec. Asa cum si ziua de azi a trecut. Dar imi doresc ca un singur lucru sa nu treaca...Dragostea noastra pentru prieteni....si in mod special PRIETNII. Ei sunt cei mai importanti si vreau sa ramana pe veci!

explorator?

2009-08-03T01:52:00.000-07:00

Astepti atata sa vina momentul cand esti gata de plecare...sa fie cat mai devreme posibil...sa dormi cat mai putin...chiar sa pleci cu noaptea-n cap. Totul e posibil atunci cand nu ai mai fost intr-o tabara adevarata Explo de vreo 2 ani. Asa ca am asteptat ziua in care sa plec in pregatire. Si a venit. Dar timpul....offfff...timpul asta...nu a tinut deloc cu mine. Se parea ca trebuie sa plecam pe la 4 dupa-masa de acasa. Mama, mi s-a parut O VESNICIE. Apoi ma suna cineva: -Auzi, nu o sa ajung la 4, numai pe la 6-7 cred. Nuuu, am crezut ca o face intentionat. Si nu mi-a venit sa cred. Era inca 1 dupa-masa. Si mai asteapta inca 6 oreeee... Dar a venit pana la urma si momentul plecarii. Cu emotii, cu zambetul pe buze si odihnita am ajuns in locul unde pentru aproape 2 saptamani trebuia sa supravietuiesc. A fost exact cum mi-am imaginat: pateu Mandy de dimineata, pateu Mandy la pranz si pateu Mandy seara. Felul unu pateu Mandy cu paine, felul doi paine cu Mandy si desert amandoua la un loc. Noroc cu pireul instant a lui Cristi care ne-a salvat o singura masa:) A da...am uitat sa mentionez marmelada. Apoi a urmat tabara. Cu bune, cu rele, cred ca a fost o tabara foarte reusita. Plina de activitati, de constructii de campus care mai mult sau mai putin au tinut, sau poate de neintelegeri care spala vasele, sau de machete ale Cortului Intalnirii sau invatul pozitie de "drepti", saptamana a fost un vis. (cu tot cu pateul Mandy). De cand sunt explorator imi doresc sa am ziua in tabara. Nu stiu cum de s-a nimerit, dar de 6 ani nu s-a intamplat niciodata sa am aceasta onoare. Apoi a venit si sambata, 25 iulie, in tabara. Nu a fost mare lucru, dar faptul ca am mai facut un an in plus intr-o tabara explo a facut ca acea zi sa fie cea mai frumoasa din viata mea. Cadouri...am primit cu caru, de la exploratorii dn tabara. Urari de "la multi ani"...ohooo...o droaie. A fost ceva deosebit. Ma rog sa fie si la anu ziua mea in tabara. Atunci chiar va fi un moment special.

Imi doresc sa raman explorator o vesnicie. Pentru ca explo, inseamna tot pentru mine. Iar exploratorii...sunt tot ce vreau. E frumos sa fi explorator. E o onoare sa fi explorator. E atat de mirific sa fi explorator. Pentru ca fiind explorator esti "Pentru Domnul! Gata oricand!"

2009-03-19T12:29:00.000-07:00

Mi-am facut un pic de timp sa plec la plimbare. La plimbare intr-o lume pe care n-am cunoscut-o niciodata si pe care nu stiu cat de mult mi-am dorit sa o cunosc. Si am mers...am mers cale lunga...lunga de 100 de ani...si am mers...si am mers...si am mers...dar nu am da de nimica. Totul era pustiu, fara viata. Mi-am pierdut speranta. Si am zis sa-mi iau camera cu mine, poate voi gasi ceva interesent sa fotografiez. Dar...nimica...:( Si am mers mai departe...si am dat de o frunza:) Mi-am facut timp s-o pozez, poate imi va trebui vreodata. Si m-am uitat atent la ea. parca plangea. N-am vrut s-o ascult...am plecat mai departe... Si am mers mai departe...cu gandul la frunza...si am dat de o gargarita:) parca vroia sa-mi zica ceva. Parca vroia sa ma invete o lectie. Parca vroia sa-mi zica ca nu e nimica in van pe viata asta. Mi-am luat timp s-o privesc, sa incerc sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. Si am invatat ceva...sa urc....sa urc cat e de greu...sa urc cat mai sus...pentru ca "a cobora este mai usor, dar cea mai frunoasa priveliste se vede de pe varf". Si mi-am luat timp sa-i multumesc gargaritei. Mi-am pus-o in palma si am vrut sa plec. Dar gargarita...lacrima. Atunci mi-am dat seam... Am pus gargarita inapoi si mi-am facut timp sa plec mai departe. Si m-am intalnit cu un paiajen. Imi zicea sa nu-mi fie teama de nimic. Mi-a spus ca drumul nu va fi usor. Ca nu vor fi toate dupa cum voi vrea eu...dar ca am alaturi pe prietenii mei. Mi-am luat timp sa-l ascult...si am invatat un lucru... ca ascultand...am inceput sa vorbesc. Aas m-am intalnit cu soarele. Imi zambea. Mi-am luat timp sa-l privesc. Sa-l inteleg. Si mi-a spu si el un lucru: Ema, uneori e greu sa luminezi atuni cand e noapte, este foarte greu, este chair imposibil. Dar nu te descuraja, ai alaturi un prieten adevarat. Unul care te va ajuta in orice intuneric. El face un lucru pe care eu nu pot sa-l fac...un lucru, care mie imi este imposibil...si asa am facut cunostinta cu lumanarea. Mi-am luat timp sa merg, sa plec mai departe....si am zarit o luminita in intuneric. Drumul meu incepea sa capete contur...poate ca va dura mai mult de 100 de ani...cred ca va dura o vesnicie. Dar mi-am luat timp sa le ascult pe toate. Si am invatat cel mai important lucru din viata: facandu-ti timp si pentru altii....vei invata sa asculti, si invatand sa asculti...vei reusi sa vorbesti, si reusind sa vorbesti...vei putea spune lucruri frumoase si demne de luat in seama...si astfel...vei ajunge cineva!! Mi-am mai luat un pic de timp...sa privesc lumea...sa vad unde stau si ce respir...printre ce oameni traiesc...si ce spun ei despre viata....si am desoperit asta: :D

Ca viata... chiar merita traita :D si timpul.... ...merita folosit!!!

imposibil???

2009-03-16T09:43:00.000-07:00

Ok...cant la pian. Adica fac pian de ceva vreme...de 11 ani? :-? da...cam de atat. Am fost la nenumarate concursuri, am luat premiu de excelenta international... nu ma dau mare...:D Da...e fain pianul. Fain de tot:X Acuma a venit timpu sa studiez cred cum n-am studiat in viata mea. Adica...sa fim seriosi...intr-o saptamana sa faci o piesa, pe care altfel in mod normal mi-ar fi luat 3-4 saptamani s-o studiez, dar trebuie sa-i dau de cap, e pentru cineva deosebit. Mi-am luat niste ajutoare, asa, ca sa mearga treaba mai rapid, dar ideea e ca tot eu trebe s-o cant. Nu ma plang:) imi place sa cant la pian:) imi place si piesa asta de numa :X dar am de cantat 12 note pe secunda la un moment dat...asa...cam vreo 40 de note. Stiu, stiu, suna cam foarte imposibil, dar avand in vedere ca Cserny era prietenul meu cel mai bun, poate reusesc sa-i dau cumva de cap:). Adica...trebuie s-o fac!!! Ma rog doar sa o fac in cel mai scurt timp...cred ca cea mai bun solutie ar fi sa nu ma mai duc la scoala:P...dar poate ca ma or strange unii oameni de cap:) Asa ca tineti-mi pumnii:D va spun dupa ce o voi canta in public cum a fost...pana atunci...ce-i imposibil se va face posibil:D

Povestea Explo..

2009-03-13T05:22:00.000-07:00

Pai viata mea incepe cu explo. Si se termina cu explo...sper...:) Eram intr-o tabara...prima tabara explo unde am si fost investita:D. Si am merg duminica de duminica la explo. In duminicile in care nu mergeam...adica nu ma lasa mama...plangeam pana nu mai aveam lacrimi. pana noaptea tarziu. Nu se intampla prea rar...Acolo mi-am intalnit un instructor, care m-a ajutat sa-L cunosc pe El. Prin Explo am inceput sa-L iubesc. Datorita Explo m-am botezat :X:D Apoi a venit vremea sa urc un pic mai sus. Sa-mi ajut instructorul cu grupa. Mi-a fost atat de teama la inceput:-s...mi-era frica sa nu o dau in bara...sau sa-mi dezamagesc prietenii. Dar cu timpul s-au rezolvat toate. Am mers la intalnirile ghiziilor-asistenti de la noi din conferinta. Era atat de ciudat atunci. Acuma, cand ma uit la poze, incep sa rad de mentalitatea pe care o avea pe atunci. :)) Si de la un timp incoace ma tot gandesc la Explo...la copii mei...si la Familia mea. Mi-este atat de dor de toti. :-< Imi place Explo...iubesc ce inseamna Explo...pt ca datorita Explo...viata mea nu mai e aceeasi:) Stiu ca numai impruna putem reusii...si vom putea reusii. Deocamdata, astept sa primesc cravata cu dunga verde...:) si apoi....peste multi ani..viata se va termina tot cu Explo...pt ca Explo este viata mea...in Explo exista Dumnezeu...si El...este Prietenul meu cel mai bun.:) Sper ca odata...in ceruri...sa-I pot multumii pt instructorul meu...si pt Familia mea...EXPLO :D

da....timp...

2009-03-12T14:30:00.000-07:00

Am incercat sa ma gandesc de multe ori ce caut eu aici...de fapt...ce cautam cu totii aici. M-am gadit la timpul care trece pe langa noi. Ne dam seama ca e prea putin pentru tot ce dorim sa facem. poate e chiar prea putin sa ne dam seama ce dorim sa facem. Un mare om spunea odata: "Odata ce ne-am dat seama ca nu avem niciun rost pe pamant, trebuie sa ni-l facem." Da...the point is that...chiar avem un scop pe lumea asta, doar trebuie sa ni-l gasim, sau daca nu...sa ni-l facem. Imi place sa cred ca nu traim degeaba, ca odata vom ajunge undeva. Si stiu ca asta e cu adevarat. Dar deocamdata...ce facem cu viata noastra de pe pamant...? O irosim...???