Astepti atata sa vina momentul cand esti gata de plecare...sa fie cat mai devreme posibil...sa dormi cat mai putin...chiar sa pleci cu noaptea-n cap. Totul e posibil atunci cand nu ai mai fost intr-o tabara adevarata Explo de vreo 2 ani. Asa ca am asteptat ziua in care sa plec in pregatire. Si a venit. Dar timpul....offfff...timpul asta...nu a tinut deloc cu mine. Se parea ca trebuie sa plecam pe la 4 dupa-masa de acasa. Mama, mi s-a parut O VESNICIE. Apoi ma suna cineva:
-Auzi, nu o sa ajung la 4, numai pe la 6-7 cred.
Nuuu, am crezut ca o face intentionat. Si nu mi-a venit sa cred. Era inca 1 dupa-masa. Si mai asteapta inca 6 oreeee...
Dar a venit pana la urma si momentul plecarii. Cu emotii, cu zambetul pe buze si odihnita am ajuns in locul unde pentru aproape 2 saptamani trebuia sa supravietuiesc. A fost exact cum mi-am imaginat: pateu Mandy de dimineata, pateu Mandy la pranz si pateu Mandy seara. Felul unu pateu Mandy cu paine, felul doi paine cu Mandy si desert amandoua la un loc. Noroc cu pireul instant a lui Cristi care ne-a salvat o singura masa:) A da...am uitat sa mentionez marmelada.
Apoi a urmat tabara. Cu bune, cu rele, cred ca a fost o tabara foarte reusita. Plina de activitati, de constructii de c
ampus care mai mult sau mai putin au tinut, sau poate de neintelegeri care spala vasele, sau de machete ale Cortului Intalnirii sau invatul pozitie de "drepti", saptamana a fost un vis. (cu tot cu pateul Mandy).
De cand sunt explorator imi doresc sa am ziua in tabara. Nu stiu cum de s-a nimerit, dar de 6 ani nu s-a intamplat niciodata sa am aceasta onoare. Apoi a venit si sambata, 25 iulie, in tabara. Nu a fost mare lucru, dar faptul ca am mai facut un an in plus intr-o tabara explo a facut ca acea zi sa fie cea mai frumoasa din viata mea. Cadouri...am primit cu caru, de la exploratorii dn tabara. Urari de "la multi ani"...ohooo...o droaie. A fost ceva deosebit. Ma rog sa fie si la anu ziua mea in tabara. Atunci chiar va fi un moment special.
Imi doresc sa raman explorator o vesnicie. Pentru ca explo, inseamna tot pentru mine. Iar exploratorii...sunt tot ce vreau. E frumos sa fi explorator. E o onoare sa fi explorator. E atat de mirific sa fi explorator. Pentru ca fiind explorator esti "Pentru Domnu
l! Gata oricand!"
"Azi mergem la iarba verdeee" (Mama)
"Da eu vroiam la concert." (Eu)
"Ce concert?" (Mama)
"Ala de la Prejmer" (Eu)
"Mai vedem, acuma mergem la Bran." (Mama)
Si intr-un final am ajuns si la concert. Cu mic, cu mare...ne-am pus undeva in spate, ca numa aco
lo erau locuri. Mama zicea ca de ce sa plecam mai repede...ce facem acolo? Ei bine...poate prindeam un loc mai in fata. Da oricum...a fost ok. Asa ca la un moment dat mi-am luat rolul de fotograf in serios si m-am cocotat pe scarile de la amvonul preotului si m-am pus pe treaba. Si au iesit cateva super. Asa ca...Vizualizare placuta. Concertu???? Hmmmmm...a fost GENIAL!!! :) Cata pasiune ;))
