Mi-am facut un pic de timp sa plec la plimbare. La plimbare intr-o lume pe care n-am cunoscut-o niciodata si pe care nu stiu cat de mult mi-am dorit sa o cunosc. Si am mers...am mers cale lunga...lunga de 100 de ani...si am mers...si am mers...si am mers...dar nu am da de nimica. Totul era pustiu, fara viata. Mi-am pierdut speranta. Si am zis sa-mi iau camera cu mine, poate voi gasi ceva interesent sa fotografiez. Dar...nimica...:( Si am mers mai departe...si am dat de o frunza:) Mi-am facut timp s-o pozez, poate imi va trebui vreodata. Si m-am uitat atent la ea. parca plangea. N-am vrut s-o ascult...am plecat mai departe... Si am mers mai departe...cu gandul la frunza...si am dat de o gargarita:) parca vroia sa-mi zica ceva. Parca vroia sa ma invete o lectie. Parca vroia sa-mi zica ca nu e nimica in van pe viata asta. Mi-am luat timp s-o privesc, sa incerc sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. Si am invatat ceva...sa urc....sa urc cat e de greu...sa urc cat mai sus...pentru ca "a cobora este mai usor, dar cea mai frunoasa priveliste se vede de pe varf". Si mi-am luat timp sa-i multumesc gargaritei. Mi-am pus-o in palma si am vrut sa plec. Dar gargarita...lacrima. Atunci mi-am dat seam... Am pus gargarita inapoi si mi-am facut timp sa plec mai departe. Si m-am intalnit cu un paiajen. Imi zicea sa nu-mi fie teama de nimic. Mi-a spus ca drumul nu va fi usor. Ca nu vor fi toate dupa cum voi vrea eu...dar ca am alaturi pe prietenii mei. Mi-am luat timp sa-l ascult...si am invatat un lucru... ca ascultand...am inceput sa vorbesc. Aas m-am intalnit cu soarele. Imi zambea. Mi-am luat timp sa-l privesc. Sa-l inteleg. Si mi-a spu si el un lucru: Ema, uneori e greu sa luminezi atuni cand e noapte, este foarte greu, este chair imposibil. Dar nu te descuraja, ai alaturi un prieten adevarat. Unul care te va ajuta in orice intuneric. El face un lucru pe care eu nu pot sa-l fac...un lucru, care mie imi este imposibil...si asa am facut cunostinta cu lumanarea. Mi-am luat timp sa merg, sa plec mai departe....si am zarit o luminita in intuneric. Drumul meu incepea sa capete contur...poate ca va dura mai mult de 100 de ani...cred ca va dura o vesnicie. Dar mi-am luat timp sa le ascult pe toate. Si am invatat cel mai important lucru din viata: facandu-ti timp si pentru altii....vei invata sa asculti, si invatand sa asculti...vei reusi sa vorbesti, si reusind sa vorbesti...vei putea spune lucruri frumoase si demne de luat in seama...si astfel...vei ajunge cineva!! Mi-am mai luat un pic de timp...sa privesc lumea...sa vad unde stau si ce respir...printre ce oameni traiesc...si ce spun ei despre viata....si am desoperit asta: :D

Ca viata... chiar merita traita :D si timpul.... ...merita folosit!!!

imposibil???

Ok...cant la pian. Adica fac pian de ceva vreme...de 11 ani? :-? da...cam de atat. Am fost la nenumarate concursuri, am luat premiu de excelenta international... nu ma dau mare...:D Da...e fain pianul. Fain de tot:X Acuma a venit timpu sa studiez cred cum n-am studiat in viata mea. Adica...sa fim seriosi...intr-o saptamana sa faci o piesa, pe care altfel in mod normal mi-ar fi luat 3-4 saptamani s-o studiez, dar trebuie sa-i dau de cap, e pentru cineva deosebit. Mi-am luat niste ajutoare, asa, ca sa mearga treaba mai rapid, dar ideea e ca tot eu trebe s-o cant. Nu ma plang:) imi place sa cant la pian:) imi place si piesa asta de numa :X dar am de cantat 12 note pe secunda la un moment dat...asa...cam vreo 40 de note. Stiu, stiu, suna cam foarte imposibil, dar avand in vedere ca Cserny era prietenul meu cel mai bun, poate reusesc sa-i dau cumva de cap:). Adica...trebuie s-o fac!!! Ma rog doar sa o fac in cel mai scurt timp...cred ca cea mai bun solutie ar fi sa nu ma mai duc la scoala:P...dar poate ca ma or strange unii oameni de cap:) Asa ca tineti-mi pumnii:D va spun dupa ce o voi canta in public cum a fost...pana atunci...ce-i imposibil se va face posibil:D

Povestea Explo..

Pai viata mea incepe cu explo. Si se termina cu explo...sper...:) Eram intr-o tabara...prima tabara explo unde am si fost investita:D. Si am merg duminica de duminica la explo. In duminicile in care nu mergeam...adica nu ma lasa mama...plangeam pana nu mai aveam lacrimi. pana noaptea tarziu. Nu se intampla prea rar...Acolo mi-am intalnit un instructor, care m-a ajutat sa-L cunosc pe El. Prin Explo am inceput sa-L iubesc. Datorita Explo m-am botezat :X:D Apoi a venit vremea sa urc un pic mai sus. Sa-mi ajut instructorul cu grupa. Mi-a fost atat de teama la inceput:-s...mi-era frica sa nu o dau in bara...sau sa-mi dezamagesc prietenii. Dar cu timpul s-au rezolvat toate. Am mers la intalnirile ghiziilor-asistenti de la noi din conferinta. Era atat de ciudat atunci. Acuma, cand ma uit la poze, incep sa rad de mentalitatea pe care o avea pe atunci. :)) Si de la un timp incoace ma tot gandesc la Explo...la copii mei...si la Familia mea. Mi-este atat de dor de toti. :-< Imi place Explo...iubesc ce inseamna Explo...pt ca datorita Explo...viata mea nu mai e aceeasi:) Stiu ca numai impruna putem reusii...si vom putea reusii. Deocamdata, astept sa primesc cravata cu dunga verde...:) si apoi....peste multi ani..viata se va termina tot cu Explo...pt ca Explo este viata mea...in Explo exista Dumnezeu...si El...este Prietenul meu cel mai bun.:) Sper ca odata...in ceruri...sa-I pot multumii pt instructorul meu...si pt Familia mea...EXPLO :D

da....timp...

Am incercat sa ma gandesc de multe ori ce caut eu aici...de fapt...ce cautam cu totii aici. M-am gadit la timpul care trece pe langa noi. Ne dam seama ca e prea putin pentru tot ce dorim sa facem. poate e chiar prea putin sa ne dam seama ce dorim sa facem. Un mare om spunea odata: "Odata ce ne-am dat seama ca nu avem niciun rost pe pamant, trebuie sa ni-l facem." Da...the point is that...chiar avem un scop pe lumea asta, doar trebuie sa ni-l gasim, sau daca nu...sa ni-l facem. Imi place sa cred ca nu traim degeaba, ca odata vom ajunge undeva. Si stiu ca asta e cu adevarat. Dar deocamdata...ce facem cu viata noastra de pe pamant...? O irosim...???