luni, 22 februarie 2010

Ei sunt exploricii mei! Exploricii mei pe care ii iubesc atat de mult! Si care la randul lor au un mod unic de a te iubi. Noi suntem "Luceafarul" si avem modul nostru unic de a straluci. Fara masti, sau falsitati.. suntem pur si simplu noi... o mana de copii, care avem sincera dorinta de a-L face pe Tata cel mai bun prieten al nostru! :) Tot ceea ce trebuie sa faci este si fi tu...dincolo de cantece, noduri si jocuri sa fi tu...ascuns in Tata :D

joi, 11 februarie 2010

Pleci sau vi?

A trecut mult...foarte mult timp de cand n-am mai scris. Nici nu stiu de fapt ce sa scriu. Nu mai vreau sa scriu ce am facut intr-o zi, nu mai vreau sa ma descarc pe calculator. Vreau sa fiu eu...eu si cu mine. Eu si cu prietenii mei cei mai buni. Adica prietenii mei cei mai buni si cu mine. In ultima vreme am intalnit persoane noi. Persoane care au dat sens clipelor petrecute alaturi de ei. Persoane care te-au facut sa razi, care te-au facut sa te simiti bine si poate uneori te-au facut sa te simti prost. Dar ei raman cei mai buni prieteni ai mei. Dar cel mai important este ca in timpul acesta am intalnit pe cel mai bun Prieten. Ma asculta oricand vreau sa vorbesc cu El, si puteam sa vorbesc 24 de ore din 24. Niciodata nu zicea ca n-are timp. Si avea la credit la telefon..oho...si inca cat. S-au scris atatea carti despre El, si daca Ii pronuntai numele, de la cel mai jos om din societate pana la cel mai mare stiau unde este casa Lui. L-am invitat odata acasa la mine, in cele 4 incaperi si a venit. Ne-am simtit bine impreuna. Am vorbit atat de mult, eram asa de fericita ca este cel mai bun Prieten al meu! Ma intelegea in tot ce-i spuneam si imi dadea sfaturi cum sa procedez. Avea darul de a asculta, de a asculta fara intrerupere. Pana intr-o zi cand o camera am inchiriat-o cuiva si care la randul sau a adus alti prieteni. Plasma era de nelipsit, filmele cu galeata, floricele si o sofa extrem de confortabila. Apoi am inceput, impreuna cu "ei" sa dau petreceri. Petreceri la care veneau multi, multi alti "ei". Dar si Prietenul meu cel mai bun era acolo. In 99% din timp nu se uita la filme cu noi si nu bea ce beam eu. Si am continuat asa...petreceri peste petreceri, bani cheltuiti, sentimente investite in vant si sigur si multe nopti nedormite. "Ei" au inceput sa faca glume pe seama Prietenului meu cel mai bun. Si incet, incet a inceput sa-mi fie rusine cu El. Rusine ca nu vorbea cum vorbeau "ei"...rusine ca nu era imbracat cum erau imbracati "ei"...rusine ca statea tot timpul de o parte de noi si intr-un final..rusine ca Il consideram cel mai bun Prieten al meu. Intr-o zi...cele 4 incaperi au devenit neincapatoare pentru multii "ei" care veneanu si plecau de acolo. Mult prea neincapatoare. Si L-am dat afara..................... (si asa am continuat...cu "ei" care nu se mai terminau si cu petreceri care imi luau din ce in ce mai mult timp). Dar intr-o zi a venit (nu stiu cum de a avut curajul sa bata la usa). Am deschis, dar nu vroiam sa-L primesc. "Ei" erau inca acolo si ma simteam bine cu viata mea. Si pe langa altele mai primeam si o chirie frumusica pentru cele 4 camere. Dar am zis ca macar atat Ii datorez, dar fiind timpul pe care L-a petrecut cu mine. Macar o seara. Si "ei" au plecat...ne-au lasat doar pe mine si pe El. N-am vrut sa-L ascult, stiam ca o sa-mi tina morala, ca o sa zica "N-ai facut aia, aia, aia, si aia bine." Grabita L-am lasat in camera si m-am dus sa spal vasele, sau sa fac orice altceva. Dar n-a scos un singur cuvant. Statea si se uita la mine. L-am lasat in pace..i-am zis ca poate sa se culce daca vrea, iar eu m-am dus in alta camera. A doua zi m-am uitat si nu mai era...plecase.... In urma Lui a lasat curatenie. A aruncat la gunoi toata bautura...a spart plasma...a rupt cd-urile cu filme...a dat canapeauna cadou cuiva si am ramas eu cu cele 4 camere complet goale. Dar s-a intors...de atunci nu-L mai las sa plece nicio clipa. Nu stiu cum ma suporta...intr-o zi vorbesc, in alta nu...si poate in alta sunt complet indiferenta, dar nu ma lasa. Nu mai pleaca...mi-a promis!!! Cat despre "ei" si cele 4 camere ale mele? "Ei" mai bat la usa...cateodata foarte insistent, dar Prietenul meu cel mai bun imi astupa urechile, de fapt nu...ma lasa sa aleg, dar sunt mai fericita cu El...iar camerele sunt pline de mine si de Prietenul meu cel mai bun!!!