Vise...

Cunosti oare sentimentul acela in care iti vezi visul incepand sa capete contur? Sa-ti dai seama ca ce ai visat se implineste. Incet, dar sigur. Ei bine, este un sentiment extraordinar. Unul care nu se poate explica. Si cu fiecare zi va incepe sa capete un contur mai ingrosat. :)

Firul unei idei...

Citesc o carte. O gen de carte pe care nu l-am mai intalnit. Si am gasit un fragment. Unul in care autorul isi descrie fostii prieteni. M-a impresionat tare mult paragraful acesta, mai ales iubirea pe care o avea acest autor pentru oamenii lui de suflet!

"Eu ma simteam bine cu ei, numai cu ei; vedeam lumea prin ochiilor de vizonari; gandeam pe masura sugestilor date de ei; imi erau necesari ca painea, ca cerul, ca apa, ca toate lucrurile frumoase, pure, optime, care nu costa nimic si fara de care nu se poate trai. Intr-un cuvant ii iubeam mai mult decat se poate iubi o femeie, pentru ca in femeie gasesti un singur chip si un singur suflet, in timp ce ei imi dadeau zece suflete, o mie de suflete: un suflet pentru bucurie si unul pentru durere; unul pentru depasirea de sine, si unul pentru sfintenie. Ii iubeam nebuneste, in nestire, peste masura. Numai impreuna cu ei, cu geniile, cu cei mari puteam sa regasesc si sa simt elanul care ma ducea spre inaltimi, deasupra turmei animalice din vale. Ei imi dadeau singura mea hrana; fiecarui instinct al meu ii dadeau indreptatire; ma inviorau cand eram pe punctul sa amortesc; imi suradeau cu ochii lor morti din portrete, cand strangeam intre degetele mele uscate pana care alerga pe hartie urmarind, cu un scris labartat, firul unei idei sau graiul unei fantasme."