O noua experienta...

Plecasem de acasa cu inima stransa. Ma rugasem in gand ca pe ultimul moment sa vina tata la mine si sa-mi zica “Nu mai ai voie sa te duci in conventie.” Am asteptat pana in ultimul moment, dar nu se intampla nimica. M-am dus sa-I cer bani de drum, si iar nimica. Imi venea sa-I zic: “Tati, nu ma mai lasa, te rooog. Asa, de chestie nu pot sa zic ca nu vreau sa merg! Te rog, nu ma lasa!!!!“ Dar nimica. Si asa am plecat din Bv fara chef, fara nicio asteptare, din obligatie si cu procese de constiinta. Si ca tacamul sa fie complet, in loc sa plecam la 12 jumate, am plecat la 2 fara 20. Intarziase maxi-ul. M-am gandit ca o sa fie o simpla conventie. Una in care va fi investiture, foc de tabara, si alte activitati foarte banale. Nu vroiam sa intreb nimica din ce o sa fie, cu cine o sa fiu repartizata in camera, NIMC. Nu ma interesa nimica. Dupa parerea mea, trebuia sa-mi fac prezenta si atat. DAR, conventia aceasta mi-a schimbat complet viziunea asupra explo. Organizarea a fost geniala! Activitatiile la fel. Pentru prima oara mi-am propus sa stau in umbra, s alas pe altii sa vorbeasca, sa dea rapoarte, sa propuna cantari, sa se roage si mi-am dat seama cat de bine este asa. Eu mi-am facut partea, dar am fost mandra de ghizii din zona Bv! Mi-au demonstrat mie si lor, in mod deosebit, ca pot vorbi in public, ca nu se fastacesc asa cum cred ei, ca nu se inrosesc deloc. De fapt, sunt niste ghizi EXCELENTI!!! Investire...? N-a fost. Foc de tabara...? N-a fost. PERFECT! Buna dispozitie…? Continuu. Activitati interesante…? Tot timpul. Oameni prietenosi, colegi de camera deosebiti, mentori excelenti, OAMENI DE INCREDERE. Nu voi uita niciodata aceasta conventie, in care nu ne-am suparat ca altii au luat premii, ci “i-am obligat” sa dea de baut, in care am alergat dupa coduri cat ne-au tinut picioarele si inca pe atat, unde am primit o gramadaaaaa de materiale, unde am fost motivate sa continui explo, si unde mi-am dat seama ca de fapt formam O SINGURA ECHIPA. O echipa CONDUSA DE EL! Am plecat cu inimca vesela, si cu sufletul impacat. Voi tine mereu minte conventia de toamna 16-18 oct. 2009. Pentru ca trecand dincolo de limite, vom fi condusi doar de EL!